Despre carte: 2004 / UN OM călărea într-un autobuz aglomerat și suferea. A suferit de mulțime, de mirosul de benzină, de zgomotul, de vuietul gândacilor ruginiți și de un fel de anxietate languidă... Împreună cu el, încă 40 de oameni se chinuiau în Liaz împuțită și stricat. OMUL îi cunoștea pe toți pentru că lucrase cu ei cot la cot mai bine de un an. I-a tratat pe toți cu indiferență...... La toată lumea, dar nu la CEL pe care l-a condamnat la moarte OMUL încă nu hotărâse cum, la ce oră, unde, cu ce și de ce va efectua execuția. .. Dar știa un lucru sigur - este inevitabil. Nu bănuiam, nu aveam nici un presentiment. A glumit, a glumit, a băut bere, chiar a cochetat. Era vesel și nesăbuit, ca întotdeauna. Habar n-avea că a fost condamnat și că nu mai era decât la o zi de moarte.